Featured image of post Baby on Board!

Baby on Board!

Deunăzi, navigând pe străzile capitalei noastre europene, ca un surfer în căutarea valului perfect – în cazul meu, a gropii perfecte – nu am putu să nu observ frecvența din ce în ce mai ridicată a auto-colantelor de genul Baby on Board – cu variantele Princess on Board, etc, în funcție de orgoliul părinților și sexul țâncului – proțăpite cu mândrie și snobism cras pe lunetele mașinilor.

Din lipsă de altceva, am început să urmăresc cu interes mașinile din jurul meu – la 20 de km la oră, am mai încercat cu un relativ succes următoarele: lecturarea ziarului, vizionarea unui mic filmuleț porcos pe PDA-ul meu, un CD audio pus pe auto-repeat până s-a tocit, scobitul în nas cu degajarea elegantă a biluței pe geam, scărmănatul în urechi, fumatul șerpesc, trosnirea fălcilor prin căscaturi succesive, yoga, îmbunătățirea colecției de înjurături, șofatul pe linia de tramvai.

După câteva zeci de minute, timp în care am fost depășit de o jumătate de duzină de melci, trei bicicliști, un nene care vindea ziarul și doi pensionari relaxați ce încercau fără succes să întreacă melcii, am reușit sa descopăr un pattern al auto-colantului respectiv.

Mașinile, fericite posesoare ale abțibildului, sunt în general din clasa medie (peste 10.000 de euro) și relativ noi. Rareori vezi așa ceva pe o limuzină sau pe bătrâna noastră Dacie. Șoferii au în general între 25 și 35 de ani, început de chelie și de obezitate – deși practică cu năduf fotbalul de după serviciu sau sala de forță de după grătarul de duminică pentru amăgirea zadarnică a conștiinței – angajați mediocrii (cu perspective) la o corporație/companie cu pretenții și denumire bombastică, posesori de laptop, celular 3G și mașină de serviciu, îmbrăcați lejer în uniforma standard: blugii și tricoul cumpărate sâmbătă din Mall – Lee Cooper și Nike, evident.

Fatalmente și ineluctabil, pe bancheta din dreapta o găsim pe Ea. Studii medii, poate chiar superioare, părul prins în eterna coadă de la spate (dacă e să fim șterse să nu ne dezmințim), fata plină de acnee din banca a patra de la geam ce vorbea cu (sic fraierelor, ați văzut că m-am ajuns?), îmbrăcată în inevitabilul trening (cumpărat de la același Mall, tot sâmbătă, de la promoție, Nike evident, doar nu avem prea multă imaginație), puțin supraponderală (batoză cicălitoare în devenire, dar eu te iubesc așa cum ești, bombonica mea), cu vagi urme din presupusa frumusețe de altă dată ce l-a făcut pe sărmanul șofer să zică DA în fața ofițerului stării civile, pe vremea când avea mai mulți bani de buzunar decât au acum împreună, evident parvenită, evident casnică (deși își duce copilul la grădinița cu program prelungit ca să aibă timp de shopping ), termită nesătulă ce rumegă card-urile VISA și MASTERCARD ca pe semințe.

Pe bancheta din spate, scăunelul de bebe, cumpărat de la supermarket, motiv de invidii frivole la întâlnirile cu prietenii – am dat 3000 de lei pe el, dar merită. În spațiul de la lunetă, inevitabilul pachet de șervetele, împrumutat cu eleganță de la serviciu și parasolarul de doi bani cumpărat de la benzinărie. Progenitura, gălăgioasă și aparent nevinovată, poate fi (sau nu) prezentă efectiv on board. Mesajul a fost transmis. O palmă subtilă dată bieților pietoni, călătorilor mijloacelor de transport în comun și participanților la trafic.

Nu numai că avem o mașină luată-n leasing, cu mp3 player și cd-charger, cu care mergem bilunar la cumpărături în supermarket – privindu-i ironic pe bieții cumpărători care au coșul mai gol decât al nostru – și săptămânal la picnic, ne luăm mobilă de la Ikea (așa e trend-ul), mergem cu toată familia la KFC, ne facem cultura generală urmărind Discovery Channel și Romantica, cumpărăm Cotidianul miercurea ca să părem culți și apoi lăsăm cărțile să se prăfuiască (doar nu o să le citesc, nu? le-am luat din fițe), facem sex protejat de două ori pe săptămână și câteodată sâmbăta dimineața, dar neprotejat, să simțim the thrill, ne dăm puradelul la o grădiniță particulară trilingvă (engleză, germană și klingoniană), la lecții de tenis și înot, îi căutăm cu disperare un rol într-o reclamă TV la un produs cu cât mai multe E-uri, îl îmbăiem într-o cădiță ce-și reglează singură temperatura, și-l ștergem la poponeț cu șervețele umede ce costă cât salariul mediu pe economie, dar pe deasupra mai vrem să vă reamintim cât de fertili suntem noi, ca să știm cum stăm/stați, nu de alta!

În condițiile în care cheltuielile lunare pentru un copil depășesc cu succes veniturile medii ale populației, iar statul face mai nimic pentru familiile sărace, natalitatea este în scădere și fiecare indemnizație se ia pe bază de dosar, iar testul Papanicolau a devenit o necesitate, nu am putu să nu observ îngâmfarea de doi lei radiată de auto-colantele respective și m-am gândit cu nostalgie la câteva variante mult mai adecvate de genul Retarded on Board, Simpleton on Board sau, și mai bine, City Peasant on Board în timp ce întrezăream intersecția de dinainte de intersecția de la serviciu. Capul sus, mai ai doar 45 de minute și ajungi.

Hei!! Unde te bagi mă animalule, nu vezi că n-ai loc… ? Băga-mi-…

dex-addicted.eu
Actualizat la 11 decembrie 2023 15:05 CET