Viața în multinaționale este interesantă. Viața într-un branch – cracă, rămurică – dintr-o astfel de multinațională este chiar fascinantă. Este cumva similară cu viața de la circ. Organizarea unei astfel de ramuri, deși complexă la prima vedere, este de facto foarte simplă.

Unu – Achiziția

Evident, animalele născute in the wild sunt excluse fiind considerate mofturoase, năzuroase, cu pretenții aberante de libertate, spațiu și perspective. Se preferă cele născute în captivitate, de exemplu studenții, buimaci, abia ieșiți în lume, pentru care barele de fier ale cuștilor au devenit, datorită obișnuinței, invizibile. Preferați mai sunt și provincialii, aduși de la un circ mai mic pe sume derizorii și promisiuni elucubrante precum și oamenii de bun simț cunoscuții în lumea circului ca fraierii. Nevertebratele ar ocupa locul următor în menajeria noastră ad-hoc, lipsa coloanei vertebrale fiind un atu foarte căutat la înființarea unui nou circ, ele având calități indiscutabile de dresor în devenire. Femeia cu barbă și mustață este aleasă tot din nevertebrate. Un alt loc important în menajerie îl ocupă păsărica corporatistă, specie ușor de recunoscut după costumul spălăcit, pantofii terni fără toc și ochelarii subțiri și pătrățoși cu rame groase și negre, fără dioptrii, cu ecusonul agățat cu fală de rever, mândre posesoare de Matiz roșu sau Citroen C3 și de IQ rarefiat, lor revenindu-le sarcina vitală de a se plimba cu cât mai multe A4 – portrait sau landscape – pe cât mai multe holuri.

Doi – Locul

Sclipici, abur și confeti (bucățele rotunde de hârtie de diferite culori, pe care participanții la baluri și la petreceri și le aruncă unii altora). Toată atenția este acordată imaginii circului, începând cu numele – se preferă sufixe geniale de genul Ics Internațional ori Igrec România, sau, mai simplu: Romanian Branch. Se continuă cu clădirea, model de transparență, geamuri și metal, cu nuanțe de cubism abscons, rodul imaginației aride a unui arhitect de la seral, un Gaudi¹ neizbutit fără personalitate. Numele companiei, tronează falnic pe fațadă, de dimensiuni nămiloase pentru intimidare și insultarea retinei. Animalele sunt ținute în spații înguste de forme geometrice standardizate, cu lanțuri de lungime standard, cu hrană de tip standard. Libertatea de mișcare este limitată fie de lungimea lanțului fie de poziția la-dracu-n-praznic a locației aleasă pentru amplasarea circului.

Trei – Spectacolul

Aici vine partea interesantă. Când se organizează un spectacol? Răspunsul este vădit: când are loc un audit. Simplu. Când are loc un audit – intern, ISO nouă mii și ceva, etc – menajeria capătă deodată o importanță colosală. Dacă până atunci animalele erau ținute în cuști, ignorate, stresate, dominate, simple resurse dispensabile, slabe și fără drept de opinie, acum, pentru pregătirea unui spectacol, sunt scoase la aer, primenite, spălate, țesălate, participă la ședințe pentru ridicarea moralului și accentuarea importanței cuvântului echipă, îndoctrinare de genul: circul nostru este cel mai bun, circul nostru este o menajerie bine unsă, în circul nostru inițiativa animalelor este încurajată – vezi cazul râmei de la trapez care acum face jonglerii cu torțele în timp ce merge pe bicicleta-tandem împreună cu o găină – circul nostru chiar este internațional (deși la o privire mai atentă pe organigramă, toate pozițiile cheie sunt deținute de persoane de o singură naționalitate, alta decât cea autohtonă). La naiba, până și directorul circului pare interesat de ce se mai află sub absenta sa oblăduire.

În perioada ante-spectacol, animalele devin euforice, agitate și dornice de afirmare, stimulate subliminal prin fraze pline de emfază ca: echipa mea, băieții mei, cei mai buni dintre cei mai buni.

Spectacolul mediocru are loc, dresorii și femeia cu mustață având grijă ca animalele să nu sară gardul, să nu latre la audiență, să nu pară prea deștepte, să privească tălâmb la auditorii care se plimbă degajați pe holuri. Sunt recompensate cu un surâs îngâmfat animalele din regnul lingău ce scot în evidență indiscutabilele calități ale dresorului. Prestidigitatorul scoate din joben, după necesități, documente Microsoft Office elaborate, cât mai multe poze, tabele, grafice și diagrame Gantt² iar dresorii fac magie în arenă, schimbând, le cererea publicului, animalele între ele, programatorul devine tester, femeia de serviciu devine QA manager, tanti de la chioșc HR manager iar portarul IT specialist. Publicul aclamă eleganța cu care sunt mânuite bici-urile, fiind punctate cu maximum de puncte loviturile date peste bot animalelor recalcitrante.

Patru – Sfârșitul

Spectacolul s-a încheiat. Jumătăți de ziare sunt purtate haotic de vânt prin curtea circului împreună cu cojile semințelor ronțăite, cești de cafea din plastic mototolite și smocuri de blană smulse de șfichiurile bici-urilor în timp ce animalele sunt duse cu blândețe înapoi în cuști și încuiate. Pline de o aparentă mulțumire, acestea discută în surdină între ele despre calitatea spectacolului, gândindu-se deja cu nostalgie la reprezentația dată. Dresorii, prestidigitatorul și femeia cu mustață sunt de mult plecați cu spectatorii/auditori la o cină de socializare în care se practică cu năduf guduratul de tip buze-generoase-caută-cur sau șefu-era-să-aveți-o-scamă.

Sistemul Circus Maximus

Este cel mai puțin cunoscut dintre sistemele de canalizare ale Romei antice. El drena partea de sud a orașului și avea 8 canale de ramificație care se uneau într-un canal colector, care debușa în Tibru cu cca. 100 m. aval de Cloaca Maxima.