Da, te mai iubesc. Te iubesc mai mult ca în prima zi. Nu la fel. Mai mult. Și cumva, altfel.

Te iubesc cu iubirea maturității, cu dragostea venită din bucuriile și greutățile depășite împreună. Te iubesc cu dragostea unică și inegalabilă venită din împărtășirea miracolului nașterii unui înger. Te iubesc cu dragostea izvorâtă din bucuria de a te privi în zori de zi cum dormi liniștită. Te iubesc cu spaima feroce de a nu te pierde.

Te iubesc din dragostea născută din râsul tău cristalin, din încruntările semi-serioase și din zâmbetul luminos. Te iubesc din pasiunea cu care-ți aperi convingerile, din devotamentul pentru cauzele pierdute. Te iubesc pentru umărul tău alb, pentru pasiunea ta pentru muzică și pentru felul cum dansezi singură când nu te vede nimeni.

Te iubesc pentru răbdarea nesfârșită, pentru poziția comică în care stai la fiecare mic dejun, pentru bucuria sinceră trăită la fiecare cadou primit. Te iubesc pentru sclipirea jucăușă din ochii tăi, pentru furia autentică simțită în fața nedreptăților și a răutăților gratuite.

Egoist, te iubesc și pentru că mă iubești. Pentru toate astea, și pentru multe altele, da, te mai iubesc!