Lecția numărul unu (Osho¹): Primul lucru este acela de a te accepta în mod profund pe tine însuți. Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorității sau a inferiorității. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie și din acest lucru nu rezultă nicio comparație. Și nu pot să-mi închipui o ființă care să aibă totul în această lume. Fii doar tu însuți și va fi suficient.

Lecția numărul doi (Nestroy²): Mă aștept la tot ce poate fi mai rău din partea fiecărui om, începând cu mine însumi, și rareori mi s-a întâmplat să fiu dezamăgit.

Lecția numărul trei (Coelho³): Viața este uneori foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni și ani fără să simți nimic nou. Totuși, odată ce se deschide o ușă, o adevărată avalanșă pătrunde prin spațiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poți accepta.

Lecția numărul patru (Osho): Să nu depinzi de alții! Fii independent în ființa ta! Ascultă-ți vocea interioară! În momentul când te cunoști pe tine însuți, nimeni nu-ți va mai lua individualitatea.

Lecția numărul cinci (Coelho): Omul trebuie să-și aleagă și nu să-și accepte destinul.

Lecția numărul șase (Paler⁴): Azi, știu că în lumină există și umbre și că fericirea e uneori dureroasă.

Lecția numărul șapte (Dickens⁵): Ce este dragostea adevărată? E credință oarbă, umilință fără preget, supunere desăvârșită, încredere și dăruire împotriva ta însuți, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îți dai inima și sufletul întreg celui care ți le va zdrobi.

Nu sunt complicat, dar nici prea simplu. Sunt prins undeva între două lumi, așteptând ceva, pe cineva, sa mă atragă într-o direcție sau alta. Sunt pesimist, recunosc. Cineva spunea că pesimismul nu este o viziune asupra lumii, ci ocuparea unei poziții strategice în fața imprevizibilului. Așa sunt și eu. Numește-o lașitate, spune-i cum vrei, dar așa funcționez eu. Am substituit speranței uitarea, un joc lipsit de curaj, dar eficient și protectiv. Îmi trăiesc propria viață de parcă ar fi reală.

Privește-mă în ochi și crede-mă. Vezi dincolo de aparențe, de vorbele altora, de trecutul meu haotic, de spaimele și temerile tale. Lipește-ți fruntea de a mea și privește adânc acolo unde minciuna sau demonii autodistrugerii nu ajung, unde sufletul se scaldă într-o apă de smarald. Eliberează-ți mintea și privește-mă așa cum nimeni nu a făcut-o. Îți aparțin!