Aristotel¹ a stabilit diferența fundamentală între economie și Chrematistics. Acumularea de bani în sine este o activitate care dezumanizează nenatural pe cei care o practică. Ca și Platon², el condamnă acumularea de bogăție. Schimburile comerciale emitente de monedă pentru bunuri și camătă creează bani din bani. Comerciantul nu produce nimic, ambele sunt condamnabile din punct de vedere al eticii filosofice.

Potrivit lui Aristotel, economia chrematistică necesară este licită dacă vânzarea de bunuri este efectuată direct între producător și cumpărător la prețul corect, astfel ea nu generează un produs cu valoare adăugată. În schimb, aceasta este ilicită în cazul în care bunurile sunt achiziționate de producători în scopul re-vânzării către consumatori pentru un preț mai mare, devenind astfel generatoare de valoare adăugată. Banii trebuie să fie doar un mijloc de schimb și de măsură a valorii.

Cuvântul economia vine din grecescul oikonomia care înseamnă managementul gospodăriei (oicos – casa, nomos – lege).

Scopul economiei? Scopul este de a gestiona gospodăria, să producă și să distribuie nevoile de hrană, apă și alte bunuri și în primul rând pentru conservarea vieții umane.

De atâția ani vorbim de criză economică când de fapt criza nu are nici o legătură reală cu economia. Doar cu arta de deveni bogat și cu un filozof bătrân care a pus punctul pe i pe vremea când Wall Street nu era decât praf în vânt.

Chrematistics

(din limba greacă: χρηματιστική) în conformitate cu Thales din Milet³ este arta de a deveni bogat.