Să-mi ardeți trupul când mor
Nu vreau să mă întorc în adâncuri
În frigul etern de sub sicomor
Să-mi aud ale viermilor batjocuri

Nu-mi caut izbăvirea într-un boț de lut
Ori sub liniștea ipocrită a crucii
Nu-mi trebuie-n întunericul slut
Să-mi aud carnea făcută fâșii

Nu am nevoie de alai, de lacrimi perfide
De sicrie alungite, lăcuite cu sârg
Coborâte pe sfori în criptele hâde
Sub predici anoste ținute în amurg

Să-mi ardeți trupul când plec, vă conjur
Nu caut iertare ori viață eternă
Nici flori cu muzici de harpe împrejur
Să-mi aline a singurătății cangrenă

Îndrăzniți să mă pogorâți în adâncuri
În numele absent al nu știu cărui zeu?
Nu vreau să vă aud dintre smârcuri
Proslăvind mântuirea sărmanului ateu

Dogoarea să alunge, să transforme-n nimic
Umbra palidă ce-a fost cândva om
Arzând spre cenușă în focul alchimic
Preschimbați-mi ființa în atom