Ea zâmbind cu gura plină,
Peste toate se răsfață,
Face glume fără vină —
Ce “dulceață”!

În priviri îi joacă stele,
Se alintă și mă ceartă,
Ba îmi face farmece —
Ba mă “iartă”.

Când vorbim, se face lună,
Și-o privesc cu încântare,
Răscolindu-mi noaptea bună —
Ce mirare!

Când dispare, lumea-i goală,
Când apare, mă răstoarnă,
Și-mprăștie în boală —
Zâmbet, iară!

Somn nu am, n-am nici măsură,
Bat cărarea împrejură,
Enervanta creatură —
Noapte bună!